un fel de cruci

The struggle within © Dmitry Plotnikoff

sunt fier, moartea, magnetul ce ma smulge din piela asta ponosita ce nu mai rezista

s-au smuls toate atele, toate cusaturile si acum sunt gol spart de sens

ma parasete dar e bine ca logica a disparut demult, nelinistea surda-n tacere se va linisti pesimista

atunci cand, cu spatele la sori voi privi intens cu ochii orbiti de condens spre umbrele mute dens

ma vor imbratisa si linistii cantand cantece de leagan pentru a ma adormii de tot

fara nimic la capatai nu am nevoi eu nu mai cer voi spune despre mine ca am fost efemer
ca eu aici nu-mi gasesc loc si lupta ma infrange nu mai pot

si ma doare sa las in urma pe cea care mi-a arata ca pot sa nu mai fiu stingher

dar am sa plec, ca simt, ca vad… drumul de luciferi luminat

voi cade iNpacat.

un fel de imbratisari

Tell me why © Klaus Ratzer

ai adunat toate fragmentele ce eram si le-ai schimbat-n fluturii de piele

ce navalesc ca fulgii viscoliti in centrul meu haotic si bolnav

sa nu te am ar fi urat si mult prea grav

ecoul surd mi-ar chinuii din nou lipsurile

ruina rostului pierdut de sensul fara scop normal

as fi acelasi ce am fost cautator hranit cu amintiri

rupt de prezent un euforic autist retras in lumea lui de gaurite plasmuiri

simtind caldura generata doar artificial

si-acum cand scriu defapt te strang in brate atat de tare

cu-atata forta, sa iasa tot aerul sa poti sa vezi

cu ochii nemiscati si umezi

de ce mi-e frica si ma doare.

adevar

categorie filosofica ce desemneaza concordanta cu obiectul lor

in opozitie cu falsul care-i oglindire denaturata a relitatilor.

prin continutul sau se poate-nparte-n:

“…obiectivitate, relativitate, absolut “

si-i ca o lupta surda cu final neprevazut

ca are forme ce se schimba-n

tot felul de idei, impresii si conceptii

e ca un fel de orizont

ce-n fata noastra e prezent

cu fiecare pas se departeaza, diluindu-se-n eter

un chin etern aceea pasiune de a-l prospecta, caci omul este mult prea auster

si cade prada impresiilor cel inunda, ca e prea slab si are mila

ca adevarul este nemilos, nu are sentimente, e rece ca o acvila.

“Brunetule” … spune-mi !!!

ghicitoare

Unveil the Earth © Cile Bailey

m-am saturat sa ma pierd in randuri

pentru ca defapt sunt franturi

bucati rupte din gandul asta ce se cere linistit

… ca e tarziu si-i obosit.

dar calmul v-a veni in zbor

din picajul brutal al ingerilor.

din binele meu ei vor simtii doar suferinta

caci linistirea mea va fi disparitia

si nimeni nu v-a sti sa umple golul care-l sap

uitare am sa devin la un moment dat.

unde esti?

tortura timpului

Skin and Heart © Alexander Kharlamov

asteptarea chinuie prea intens pieptul asta rascolit, e ca o rana deschisa ce da in cangrena

fiecare secunda  pare picatura din perfuzia care alimenteaza cu mult calm corpul inert

mai sunt si spasme musculare, zvagniri ce dau sperante ca poate el nu e mort

poate ca el isi revine, degeaba,  o noua plasmuire, miraj scarbos ce-si poarta trena

peste ochii care-l asteapta pe el….  sau poate… asteptarea asta e doar o iluzie

pentru ca nimeni nu-i pazeste capataiul si defapt el viseaza la pielea

care pana nu demult il purta cu ea, mana in mana, spre ceva despre care nimeni habar nu avea

e nebun, cum sa vada cine-l iubeste cand lacrima creaza eclipse cu retina facandu-l sa scrie poezie

dar nu pe hartie ci pe suflet, randuri pe care nimeni nu va reusi sa le priceapa

pentru ca ar trebui sa-l deschida, pieptul lui, cusca fluturilor, locul unde se ascund de mizeria ce le-a creat

mizerie pura ce nu poate fi spalata nici cu cea mai cristalina apa

si sufera in soapta nu vrea sa deranjeze oboseala ascunzisurilor, nerostitelor… de ce? simplu se vrea utilizat

actual

reprezinta ceva infaptuit spre deosebire de ceea ce exista,

concret nu virtual, aievea nu probabil

real nu vis, perceptibil nu imperceptibil

e ceea ce-ti paleste fata ce vine in cascade, permanent coexista

cu trecerea fugara a timpului ce curge-n violent torent

nu are forma dar e plin de fond… gresesc sa-i spun prezent?

accident

insusire trecatoare, secundara

neesentiala

in opozitie cu insusirea esentiala

doboara

toate asteptarile neputand fi prezis

descris

abia dupa ce sa petrecut

trecut

prin sita prezentului

naruie

toate asteptarile

actului

ce la generat violent

calm

nu-i nu poate fi

schimba

toate intelesurile si toate sensurile

absurd

imi urla in timpane cu zgomot surd canale ce patrund adanc, un soi de circuite

in asa fel crosetate de zici ca-s incalcite in idei aproximativ  nuantate…

pete de culoare ce imi orbesc privirea rece, fixa, statica

de parca as dorii cu atata ravna calmarea mea agonica

subtilul devine prea pregnant si e atat de enervant

pentru ca nu disting concretul de fantasticul ce pacaleste

hipnotizandu-mi starea pana la punctul culminant

pierdut prin definitii care-l consuma miseleste

si tot in jur apune desi ai spune ca e rasarit

samanta intr-e anotimpurii ce a putrezit

brusc trezit la realitate fictiva in sensul ei bolnav

doresc sa stiu teorema patrulaterului sferic concav.

CINE MA AJUTA?